COVER STORY. Istoria creditării în franci elvețieni din România, de la glorie la decădere. Ce urme a lăsat și ce bănci au dispărut din peisaj pe fondul problemelor generate.

COVER STORY. Istoria creditării în franci elvețieni din România, de la glorie la decădere. Ce urme a lăsat și ce bănci au dispărut din peisaj pe fondul problemelor generate.

Chiar dacă valoric nu a fost reprezentativă și definitorie pentru industria bancară locală, creditarea în franci elvețieni a constituit, în multe momente, elementul agravant al disensiunilor din societatea românească, adâncind ruptura din relația clienți-bănci. Acest tip de finanțare a devenit pe parcurs o problemă socială, care a stat la baza fundamentării unor acte normative care au afectat toți finanțatorii din România. Povestea creditării în franci elvețieni este palpitantă nu doar pentru că a lăsat urme adânci în structura domeniului bancar, ci și pentru că a generat numeroase schimbări și automatisme, unele vizibile și asumate, altele perceptibile doar la nivelul subconștientului comportamental.

Departe de a se fi încheiat, povestea creditării în franci elvețieni a creionat deja, în România ultimilor 13 ani, o istorie captivantă, asezonată cu succese și eșecuri răsunătoare, dar marcată – în același timp – de o furie socială greu de caracterizat și de administrat. Emblematic pentru țara noastră este faptul că acest tip de finanțare a generat o multitudine de schimbări la nivelul relației clienți – bănci, pornind de la organizarea grupurilor de clienți care și-au căutat dreptatea în instanțele de judecată, fapt care a întărit considerabil puterea conceptului de ”protecție a consumatorilor”, și terminând cu schimbarea la față a băncilor. Practic, românii au prins glas, au început să-și cunoască drepturile și au descoperit că băncile nu sunt invincibile și pot fi sacționate în cazul în care contractele de credit se dovedesc a fi abuzive. De partea cealaltă, cele mai multe instituții de credit au regândit profund modul de raportare la nevoile și așteptările consumatorilor, și-au redefinit politicile de comunicare și au simplificat produsele de creditare. Dincolo de toate aceste modificări, unele faptice și altele ideologice, perceptibile acum în viața de zi cu zi a relației clienți – bănci, probabil că cea mai importantă transformare impusă de șarada creditării în franci elvețieni este constituită de structura industriei bancare, acolo unde se poate observa cum multe dintre băncile care au îmbrățișat acest tip de finanțare, în perioada 2005 – 2008, au dispărut din peisaj. Aceste instituții de credit nu au mai rezistat pe piață, făcând obiectul unor tranzacții importante.

credit-franci

Să începem cu începutul… glorios la acea vreme! Povestea creditării în franci elvețieni a debutat spre finalul anului 2005, când OTP Bank includea în oferta de finanțare destinată persoanelor fizice un împrumut în această monedă. Un an mai târziu, creditarea în franci a devenit o modă în rândul băncilor autohtone, instituții precum Volksbank, Raiffeisen Bank, Bancpost, Banca Românească, Piraeus Bank sau BRD (pentru o scurtă perioadă de timp) luând exemplul OTP Bank.

”Pierdeam între 10% și 20% dintre clienții care veneau și ne întrebau dacă oferim credite în franci elvețieni. Piața a cerut aceste credite, iar noi le-am oferit clienților”, spunea în primăvara anului 2007, Gerald Schreiner, președintele Volksbank de la acea vreme, explicând decizia băncii de a miza pe acest tip de finanțare, care s-a dovedit între timp nocivă.

În fapt, la acea vreme, creditul în franci elvețieni părea extrem de avantajos prin prisma costurilor și, totodată, prin faptul că permitea clienților accesarea unor sume net superioare față de împrumuturile în euro sau lei.

În ciuda avertismentelor venite din partea reprezentanților Băncii Naționale a României cu referire directă la pericolul la care se expun persoanele care accesează împrumuturi în CHF, românii erau încântați că pot beneficia de banii doriți, iar băncile erau mulțumite că pot acumula cotă de piață, fără ca niciuna dintre părți să anticipeze riscurile la care se supune. Totuși, au existat și șefi de bănci comerciale care au furnizat în spațiul public opinii referitoare la nesiguranța pe care o induce creditarea în franci elvețieni.

Aceste declarații au fost făcute în 2008, anul de boom pentru pentru finanțarea de acest tip, când băncile din România au dublat volumul împrumuturilor față de anul anterior. Dacă în 2007, creditele în franci elvețieni totalizau 5,6 miliarde de lei, un an mai târziu acestea au urcat la 11,7 miliarde de lei.

Una dintre băncile care au refuzat să intre în competiția acestui tip de finanțare este BCR, liderul sistemului bancar din România, care avea, prin vocea președintelui, o poziție destul de dură.

“Am decis să nu concurăm cu băncile mici care urmăresc cotă de piață. Nu am acordat împrumuturi în franci elvețieni și am pierdut. Creditarea în franci elvețieni este o activitate iresponsabilă în România”, afirma, în vara anului 2008, fostul președintele executiv al BCR, Manfred Wimmer. Oficialul BCR asimila atunci acordarea de împrumuturi în CHF cu tranzacțiile cu grad ridicat de risc.

Chiar dacă acordase credite în franci elvețieni pentru câteva luni în 2007, BRD era o altă instituție care nu vedea cu ochi buni finanțarea în CHF. Fostul președinte – director general al BRD, Patrick Gelin, își arăta public, în februarie 2008, dezaprobarea față de activitatea de creditare în franci elvețieni.

“După părerea mea, e o nebunie din partea băncilor să acorde astfel de împrumuturi în România, din cauza riscurilor pe care le implică”, spunea Patrick Gelin.

Creditarea în franci propulsează Volksbank, într-un timp record, pe podiumul celor mai mari bănci locale

volksbankPuțin peste doi ani i-au fost necesari Volksbank să ajungă pe poziția a treia în topul celor mai mari bănci din România după nivelul activelor. Intervalul cuprins între vara anului 2006 și iarna lui 2008 consemnează cea mai bună perioadă din viața Volksbank, când instituția de credit a făcut un salt absolut spectaculos, urcând de pe poziția a 15-a până pe podium. Și totul se datora creditării în franci elvețieni!

Bazându-și activitatea cu precădere pe finanțările ipotecare pentru persoanele fizice sau pentru dezvoltatorii de proiecte rezidențiale, Volksbank își câștigase la acea vreme supranumele de bancă specializată pe zona de creditare imobiliară. Ziariști, personalități publice, politicieni și bancheri au apelat la Volksbank.

Gerald Schreiner a surprins piața prin strategia sa îndrăzneață, axată în special pe câștigul de cotă de piață. Volksbank ajunsese la un nivel senzațional, acordând lunar credite ipotecare în valoare de cel puțin 100 milioane de euro, covârșitor însă în moneda elvețiană. Instituția a fost, practic, vârful de lance pe segmentul finanțărilor în franci, ajungând la un portofoliu de împrumuturi în CHF care depășea un miliard de euro.

Apoi, Volksbank devine sinonim cu problematica creditelor în franci

Până la finalul anului 2008, lucrurile păreau numai lapte și miere. Apoi brusc, pe parcursul anului 2009, când criza financiară începuse să-și arate colții și în țara noastră, băncile – cu precădere cele care intraseră în sarabanda creditării în franci elvețieni – încep să piardă încet-încet credibilitatea în rândul românilor. Problematica finanțării în franci poate fi urmărită de-a lungul anilor raportându-ne la istoricul Volksbank pe piața locală. De fapt, se poate spune, fără a exagera, că relația tensionată dintre clienți și bănci, în perioada 2009 – 2015, putea fi apreciată, descrisă și explicată prin tumultul  pe care-l genera Volksbank în societate, în mass-media și chiar în comunitatea bancară.

Volksbank devenise numele eșecului creditării în franci elvețieni și întruchipa în mentalul colectiv răul bancar suprem. Această situație poate fi înțeleasă prin prisma unor realități conjuncturale: Volksbank era banca cu cel mai mare portofoliu de credite în franci elvețieni, Volksbank era vizată de numeroase procese colective intentate de grupuri de clienți care deveniseră foarte vocali pe rețelele de socializare și în mass-media, de Volksbank se legau recunoscutele comisioane declarate abuzive și Volksbank era instituția de credit mustrată indirect în declarațiile publice făcute de Guvernatorul Mugur Isărescu la acea vreme.

După cum se știe, Gerald Schreiner și Volksbank intră în vizorul mai marilor de la Banca Națională a României. Primul conflict a fost generat de celebrul ”comision de rezervă minimă obligatorie”. După ce instituția de credit a transmis clienților o scrisoare în care îi anunța că este nevoită să mențină această taxă pe care ar fi trebuit să o elimine în 2008, punând scumpirea creditelor pe seama politicii monetare a Băncii Naționale a României.

“Avand în vedere faptul că Banca Națională a României nu a adoptat încă nicio decizie de modificare a cerințelor în materia rezervelor minime obligatorii, în sensul diminuării sau al eliminării acestora, Volksbank România se confruntă cu necesitatea de a prelungi, pentru moment până la sfârșitul anului 2009, perioada de aplicare a comisionului perceput ca urmare a obligației acesteia de a constitui rezerve minime obligatorii, cu respectarea în această privință a prevederilor contractului de credit încheiat între Volksbank România și dumneavoastră. […] Întrucât această măsură reprezintă rezultatul nemijlocit și exclusiv al continuării de către Banca Națională a României, pe aceeași direcție a politicii sale monetare, apelăm la înțelegerea dumneavoastră în ceea ce privește necesitatea adoptării acestei decizii și vă rugăm să nu ezitați să vă adresați cu încredere, în continuare, tuturor sucursalelor și agențiilor Volksbank România”, sunt frazele prin care Volksbank arunca pisica moartă în ograda Băncii Centrale.

Guvernatorul Mugur Isărescu a considerat scrisoarea Volksbank ofensatoare la adresa Băncii Naționale a României, cu efect “devastator”, care ”a pus toată țara pe jar”. Fiind urecheată de oficialii BNR, Volksbank s-a conformat și a încercat să dreagă busuiocul. Astfel, a transmis o nouă scrisoare clienților, prin care alături de enumerarea unor noi motivații care au stat la baza menținerii comisionului de rezervă minimă obligatorie în 2009, a subliniat și faptul că “…, desigur, prelungirea ce v-a fost adusă la cunoștință, nu a fost niciodată solicitată de către vreo autoritate publică și, în niciun caz, determinată de către politica Băncii Naționale a României”.

Mugur Isărescu a dat declarații publice despre cazul scrisorilor transmise de Volksbank, fără a menționa numele băncii. Șeful BNR a anunțat în februarie 2009 că Banca Centrală a luat măsuri “drastice” împotriva conducerii unei instituții de credit. Isărescu a subliniat că motivul pentru care respectiva instituție de credit a fost pedepsită a fost constituit de cele 40.000 de scrisori transmise către clienți. “Măsurile au fost drastice, dar nu în sensul destituirii, pentru că o bancă tot timpul trebuie să aibă un conducător. S-a solicitat acționarului punerea în ordine la nivelul conducerii băncii pentru instabilitate emoțională. Când am fost întrebat de ce sunt așa dur eu le-am răspuns că sunt un ecologist și când ați trimis 20.000 de scrisori ați tăiat 4 copaci, iar când ați trimis 40.000 de scrisori ați tăiat 8 copaci”, susținea Mugur Isărescu.

Momentul trebuie reținut pentru că practic a constituit începutul unui război tacit între Banca Națională a României și Gerald Schreiner, care a culminat în primăvara anului 2010 cu destituirea președintelui Volksbank.

Aprecierea francului acutizează tensiunile dintre clienți și bănci, în ciuda propunerilor de conversie venite din partea unor instituții de credit

În toată perioada 2009 – 2015, unele bănci, printre care Raiffeisen Bank, Bancpost, Banca Românească sau Piraeus Bank, încearcă să convertească portofoliile de credite în franci elvețieni, pe fondul aprecierii aproape continue a francului. Foarte mulți clienți refuză însă, considerând ofertele băncilor neconforme și acuzându-le că vor să transfere toate pierderile în buzunarele consumatorilor.

Dorința clienților cu credite în franci, exprimată public pe rețelele de socializare, în mass-media sau în fața funcționarilor bancari, viza conversia la cursul la care au fost accesate împrumuturile. Tensiunile create de diferendul dintre consumatorii nemulțumiți și instituțiile de credit au căpătat încet-încet proporții, mai ales pe fondul deciziilor instanțelor de judecată pe spețe care vizau clauzele abuzive din contractele de credit, care în foarte multe cazuri dădeau dreptate clienților.

Problema generată de creditarea în franci a crescut gradual și s-a acutizat urmând tendința de apreciere a monedei elvețiene. Cu cât francul devenea mai puternic, forțând românii să scoată din ce în ce mai mulți lei din buzunar pentru a acoperi rata lunară, cu atât tensiunea în rândul clienților creștea!

grafic-curs

În intervalul amintit, opiniile exprimate de bancheri pe această temă au fost extrem de puține, comunitatea bancară evitând de cele mai multe ori să se exprime clar pe această temă. Practic, asistam la o propagare excesivă a opiniilor asumate de clienții nemulțumiți, în timp ce bancherii se limitau probabil la principiul că o problemă nu există dacă nu vorbești despre ea.

Undeva, în prima parte a anului 2014, au început să apară câteva luări de poziție timide, care făceau referire la prăpastia care se crea între bănci și clienți. Volksbank, prin vocea Dianei Ciubotariu (directorul Direcției Juridice și Guvernanță Corporativă), aducea în atenția opiniei publice faptul că opt din zece procese pe clauze abuzive sunt pierdute de bancă. ”Clienții câștigă în instanță pe criterii subiective și pe empatia judecătorilor”, spunea Diana Ciubotariu, recunoscând practic că instituția de credit se confrunta cu probleme majore în relația cu clienții cu credite în franci elvețieni.

Mai spre finalul anului 2014, un bancher de top, respectiv Laszlo Diosi, șeful OTP Bank, își asumă o declarație publică despre finanțarea în CHF, care – nu peste mult timp – se va dovedi riscantă și total nepotrivită. Astfel, într-un moment în care francul elvețian se aprecia constant în fața monedei naționale, Laszlo Diosi surprinde comunitatea bancară și opinia publică cu următoarea precizare: ”Recomand clienţilor să-şi păstreze creditele în franci elvețieni pentru că nu poate fi mai rău de atât, dar există un mare potenţial pentru îmbunătăţire”. În fapt, la începutul anului 2015, realitatea va arăta că situația putea fi chiar și mai rea, în ciuda previziunilor optimiste asumate de șeful OTP Bank.

Volksbank se gândea în toamna anului 2014 la o ofertă specială de conversie a creditelor în franci. Negocierile cu Banca Transilvania pun pe ”hold” intenția

Spre finalul toamnei anului 2014, au apărut în spațiul public informații potrivit cărora Volksbank intenționa să lanseze o ofertă specială destinată clientilor care au împrumuturi în franci elvețieni, care presupunea conversia creditelor din franci în lei la un curs 2,38 lei/CHF, față de aproape 3,7 lei/chf cât era la timpul respectiv.

Interesant este faptul că acele informații nu au rămas la stadiu de zvonuri, Volksbank ieșind cu o pozitie oficială pe această temă. Reprezentanții băncii subliniau că Volksbank lucrează la clarificarea ultimelor detalii ale ofertei, dorind să identifice o soluție cât mai adecvată pentru clienții cu credite elvețieni.

”Cu privire la informațiile conform cărora Volksbank România urmează să lanseze o ofertă pentru clienții cu credite în franci elvețieni, dorim să facem următoarele precizări:
* Volksbank încearcă întotdeauna să acționeze în intereseul clienților săi pentru a găsi soluții la nevoile acestora;
* În ceea ce privește creditele în franci elvetieni (CHF), într-adevăr, banca studiază mai multe scenarii și lucrează la diferite soluții pentru a-și ajuta clienții la plata datoriilor;
* Pentru a veni în întâmpinarea clienților cu o soluție cât mai adecvata, banca lucreză încă la clarificarea ultimelor detalii ale ofertei”, se sublinia în comunicatul de presă remis de Volksbank.

Planul a fost însă abandonat pe fondul negocierilor cu Banca Transilvania. De altfel, la începutul lunii decembrie 2014, tranzacția propriu-zisă se întâmplă, instituția de credit din Cluj-Napoca devenind noul proprietar al Volksbank. Totuși, ideea găsirii unei soluții pentru clienții cu credite în franci nu este abandonată, ci devine un scop în sine asumat de Banca Transilvania.

bt-volksbank

Conferința de presă prilejuită de anunțarea preluării Volksbank de către Banca Transilvania din 11 decembrie 2014 a stârnit un interes maxim din partea mass-mediei. Cu o sală plină până la refuz, cei doi oficiali ai Băncii Transilvania, Horia Ciorcilă (președintele Consiliului de Administrație) și Omer Tetik (directorul general), s-au străduit să dea răspunsuri cât mai concrete la întrebările venite din partea jurnaliștilor.

Așa cum era de așteptat, cel mai fierbinte subiect dezbătut a fost constituit de modul în care va administra Banca Transilvania relația tensionată pe care Volksbank o avea cu grupurile de clienți nemulțumiti care, reprezentați de avocatul Gheorghe Piperea, se judecau în Instanță cu instituția de credit pe cauze ce aveau în vedere fie clauzele abuzive din contractele de credit, fie conversia împrumuturilor în franci elvețieni.

Când jurnaliștii au lansat întrebări pe această temă, mai mult sau mai puțin tranșant, mai mult sau mai puțin detaliat, dar cu fermitate și siguranță, Horia Ciorcilă a dat un răspuns extrem de interesant: “Interesul nostru fundamental este să păstrăm acei clienți!”. Declarația a fost completată de Ömer Tetik, care a precizat că Banca Transilvania va găsi o soluție pentru clienții nemulțumiți ai Volksbank, inițiind discuții cu aceștia și propunându-le variante acceptabile.

15 ianuarie 2015, un moment de cotitură pentru clienții cu credite în franci, care pune gaz de foc

Ziua de 15 ianuarie 2015 va rămâne în memoria tuturor românilor afectați de problema creditării în franci elvețieni. În acea zi neagră, cursul RON/CHF a crescut cu 15%, după ce Banca Națională a Elveției a renunțat la paritatea euro/franc de 1,20, iar piețele financiare intraseră în derivă.  Cotația de 4,3287 lei pentru un franc elvețian învolburează apele și devine un subiect fierbinte pentru mass-media, care în cele mai multe cazuri tratează informația aproape apocaliptic. În zilele următoare, asistăm la o serie de evenimente care certifică până la urmă faptul că societatea românească se confrunta cu o problemă acută.

Președintele României Klaus Iohannis are, în acele zile, o întâlnire cu Mugur Isarescu, tema discuției fiind criza creditelor în franci elvetieni, în timp ce parlamentarii se întrunesc în Comisia de Buget-Finanțe pentru a dezbate problema și pentru a identifica o soluție pentru românii afectați.

miting

Clienții organizează mitinguri, cu scopul de a sensibiliza opinia publică și aleșii statului. Pe 25 ianuarie 2015, într-o zi de duminică, în Piața Constituției se întâmplă un asemenea protest, unde românii solicită autorităților să intervină în criza generată de aprecierea francului, astfel încât băncile să convertească în lei creditele în valută, la cursul istoric plus maximum 20%. Tot în acele zile, câteva bănci care dețineau portofolii de credite în franci (Raiffeisen Bank, Piraeus Bank, Millennium Bank sau Banca Românească) transmit informări publice, anunțând fiecare deciziile/măsurile imediate pe care le-au luat pentru a contracara aprecierea monedei elvețiene. În general, instituțiile de credit apelaseră la o reducere a dobânzii care să acopere în totalitate sau în parte majorarea cursului valutar.

“Am hotărât să scădem dobânda la aceste credite acum, deși termenul de resetare era la 30 iunie 2015, pentru ca nivelul ratelor lunare să nu fie atât de afectat de majorarea cursului CHF. Este încă o modalitate a noastră de a susține clienții în această perioadă dificilă. Cea mai eficientă modalitate de a sprijini clienții care au dificultăți de plată a ratelor rămâne însă restructurarea creditului, pe care o oferim de la caz la caz, încă din 2009”, sublinia Vladimir Kalinov, Vicepreședinte Retail Banking, Raiffeisen Bank, la câteva zile după declanșarea crizei.

Banca Națională cheamă băncile la raport și le propune bancherilor soluții. Mugur Isărescu: ”Intervenția printr-o lege este periculoasă. Trebuie reacționat rațional, nu emoțional”

În data de 29 ianuarie 2015, are loc la sediul Băncii Naționale a României o așa-numită întâlnire de lucru între conducerea executivă a Băncii Centrale, conducerile băncilor comerciale care au acordat credite în franci elvețieni și conducerea Asociației Române a Băncilor. Această ședință are o importanță aparte, pentru că acolo s-au pus la punct câteva aspecte sensibile și s-au conturat câteva dintre posibilele măsuri ce puteau fi inițiate de instituțiile de credit pentru rezolvarea problemei.

”BNR și băncile comerciale sunt preocupate de problema creditelor în CHF, pentru a găsi o serie de soluții de reducere a serviciului datoriei debitorilor care au fost afectați de turbulențele recente de pe piața financiară internațională determinate de decizia Băncii Centrale a Elveției. În acest sens, s-au agreat următoarele principii care să stea la baza negocierilor între bănci și clienți:
* Există o multitudine de situații individuale specifice (în funcție de situația diferită a veniturilor debitorilor, de particularitățile creditelor, de expunerile diferite ale băncilor), care pot fi abordate cu o serie de soluții diferențiate. Nu există o singură situație general valabilă care să reclame o singură abordare general valabilă.
* Stabilitatea sistemului financiar bancar este esențială pentru finanțarea creșterii economice, pentru crearea de locuri de muncă, pentru creșterea veniturilor cetățenilor și crearea condițiilor de rambursare a creditelor. Banca Națională protejează stabilitatea sistemului financiar bancar din România și, prin aceasta, protejează interesele milioanelor de deponenți care au depozite în băncile comerciale. Banca Națională subliniază că situația creditării în CHF nu reprezintă un risc sistemic (din perspectiva ponderii reduse în PIB), dar adoptarea unor măsuri inadecvate poate induce un astfel de risc.
* Negocierea oricărei soluții va avea în vedere:
– să fie bine țintită către persoanele care au o reală nevoie de a fi sprijinite;
– să se bazeze pe o împărțire rezonabilă a costurilor ajustării;
– să nu afecteze stabilitatea sistemului financiar – bancar, adică să nu creeze riscuri pentru milioane de deponenți;
– să nu creeze hazard moral, adică să nu genereze așteptări nerezonabile pe viitor (privind neplata serviciului datoriei) și să nu discrimineze debitorii în alte monede (lei, euro, dolari);
– să nu încalce Tratatul privind Uniunea Europeană și condițiile de aderare a României, adică să nu restricționeze libera circulație a capitalului”, se menționa în comunicatul de presă remis de Banca Centrală imediat după întâlnire.

În cadrul ședinței amintite s-a stabilit că băncile vor evalua, de la caz la caz, capacitatea de rambursare a datoriilor de către debitori (în funcție de veniturile acestora și de istoricul lor), iar pentru a rezolva aceste probleme individuale, instituțiile de credit au la dispoziție o serie de soluții opționale consistente cu principiul împărțirii poverii. Documentul transmis presei surprindea soluțiile care puteau fi propuse clienților, respectiv:
* Soluții individualizate care să mențină ratele lunare în lei aferente creditelor în CHF la un nivel apropiat celui din luna decembrie 2014;
* Conversia creditelor din CHF în lei la cursul zilei și/sau acordarea unui discount privind cuantumul servicului datoriei;
* Reducerea temporară a ratei dobânzii la creditele în CHF pentru a compensa efectul aprecierii CHF;
* Flexibilizarea mecanismului de rescadențare și a duratei în raport cu capacitatea financiară a debitorilor, prin aplicarea prevederilor Ordonanței 46/2014, cu modificările avute în vedere privind extinderea sferei de cuprindere a acesteia; simplificarea procedurilor administrative; întărirea protecției debitorilor în raport cu banca (astfel încât în procesul rescadențării creditelor să nu se înăsprească termenii contractului de credit precum rata dobânzii, comisioane, solicitarea constituirii de noi garanții).

La câteva zile distanță, Guvernatorul Mugur Isărescu merge la Parlament, la invitația deputaților din Comisia de Buget Finanțe, care se gândeau deja la o lege care să vizeze creditele în franci. Mugur Isărescu punctează însă importanța tratării problemei în mod rațional, nu emoțional, reiterând faptul că intervenția printr-o lege este periculoasă. “Negociere între părți, conversie la cursul zilei (eventual cu un discount) sau reducerea temporară a dobânzii”, erau soluțiile menționate de Guvernator în fața Comisie de Buget Finanțe. Mugur Isărescu a ținut să explice și faptul că unii clienți nu vor să negocieze, ci doar să obțină ce și-au propus, respectiv conversie la cursul istoric.

Apar primele cifre oficiale despre numărul de clienți și despre valoarea creditelor în franci

Banca Națională a României a realizat un scenariu pentru a identifica ce pierderi ar înregistra cele 11 banci care aveau în portofoliu credite în franci elvețieni, în cazul în care respectivele instituții ar realiza conversia împrumuturilor la cursul valutar de la momentul acordării. Materialul conținea și date statistice despre cum era împărțit portofoliul de peste 75.000 de clienți cu credite în franci între băncile active pe segmentul împrumuturilor în CHF.

Din totalul celor 75.000 de persoane care figurau în bilanțurile băncilor, aproape o treime (32%) se regăseau la Bancpost, 24% la Volksbank, 20% la Piraeus Bank, 11% la Raiffeisen Bank, 7% Banca Românească și 2% la OTP Bank.

Totuși, în cazul OTP Bank datele nu erau relevante, în condițiile în care banca externalizase aproape întreg portofoliul de credite în franci către un vehicul special, înregistrat în Olanda.

În cadrul comunicatului de presă remis de Raiffeisen Bank, în care banca a anunțat reducerea dobânzii la creditele în franci elvețieni, se preciza că instituția are un portofoliu relativ restrâns de clienți cu expunere în CHF, respectiv 8.800 de debitori, toate creditele oferite fiind garantate cu proprietăți imobiliare.

Pornind de la această cifră, luând în calcul distribuția procentuală realizată de BNR, putem deduce că Bancpost avea un portofoliu de aproximativ 25.000 de clienți cu credite în franci elvețieni, Volksbank – în jur de 18.500 de clienți, Piraeus Bank – puțin peste 15.000 de clienți, iar Banca Românească – circa 5.500 de clienți.

Publicația online www.BankingNews.ro a realizat la acea vreme, folosind diverse surse o analiză privind expunerea Volksbank, Raiffeisen Bank, Piraeus Bank, Bancpost, Banca Românească și OTP Bank pe creditele în franci elvețieni, acordate în perioada 2006 – 2008.

Astfel, potrivit estimărilor, expunerea totală a băncilor din România pe împrumuturile în CHF depășea, în primăvara anului 2015, cifra de 2,1 miliarde de euro. La nivelul anului 2009, expunerea se apropia de 2,7 miliarde de euro, diferența fiind dată de creditele externalitate de OTP Bank și de împrumuturile finalizate, convertite sau trecute pe pierdere/executate silită (neperformante) în perioada 2009 – 2014. Acest lucru ne indică faptul că, dacă nu ar fi externalizat un portofoliu însemnat de credite în franci, OTP Bank s-ar fi situat pe unul dintre locurile fruntașe în topul expunerii pe acest gen de împrumuturi.

Dacă luăm în calcul cifrele oficiale comunicate în luna noiembrie 2014, potrivit cărora soldul creditelor externalizate valora 6,1 miliarde de lei, din care 2,76 miliarde de lei aferente finanțărilor în alte valute decât euro, putem avea o estimare privind împrumuturile din portofoliul OTP Bank. Suma de 2,76 miliarde de lei, adică peste 600 milioane de euro la acea vreme, era reprezentată de creditele externalizate în alte valute decât moneda europeană, iar cum în România s-au acordat numai finanțări în lei, euro, dolari, franci elvețieni și foarte puțin în yeni japonezi, putem deduce că aceasta era valoarea împrumuturilor în CHF externalizate. Totodată, cum OTP Bank era atunci singura bancă din România care a externalizat credite în franci, se poate spune că banca din Ungaria a avut un portofoliu total de împrumuturi în CHF de aproximativ 600 milioane de euro.

tabelDin totalul de peste 2,1 miliarde de euro, cât valorau în 2015 creditele în franci elvețieni, conform mai multor surse citate de www.BankingNews.ro și a unor evaluări realizate de publicația online, Volksbank deținea jumătate din portofoliu, adică în jur de un miliard de euro.

Următoarea era Raiffeisen Bank, care avea o expunere de 360 milioane de euro. Informația a fost furnizată de Raiffeisen Bank International agenției de presă Reuters, care preciza că filialele instituției de credit au acordate împrumuturi în franci elvețieni de 2,9 miliarde de euro în Polonia, de 360 milioane de euro în România, de 270 milioane de euro în Croația și de 80 de milioane în Serbia. De asemenea, Raiffeisen Bank International mai avea și o expunere de aproximativ 220 milioane de euro în Ungaria, în special credite acordate companiilor.

Piraeus Bank avea la finalul anului 2013 un sold al creditelor în CHF în valoare de aproape 1,25 miliarde de lei (circa 280 milioane de euro). Informația apărea în raportul anual care prezinta rezultatele financiare consemnate în 2013 de Piraeus Bank. Aceleași documente sunt sursa și pentru evaluarea portofoliului de credite în franci elvețieni deținute de celelalte două bănci grecești, Bancpost și Banca Româneasca. Astfel, în cazul Bancpost, la finalul anului 2013, împrumuturile în CHF totalizau aproape 1,18 miliarde de lei (aproximativ 270 milioane de euro), în timp ce Banca Românească raporta, în aceeași perioadă, o expunere de 1,13 miliarde de lei (puțin peste 250 milioane de euro).

Dupa cum se poate observa din analiza respectivă, Bancpost, banca cu cei mai mulți clienți care s-au împrumutat în franci elvețieni, avea una dintre cele mai reduse expuneri dintre cele șase instituții, ceea ce indica faptul că portofoliul cuprindea mai cu seama persoane cu finanțări mai mici. La polul opus avem situația Banca Românească, unde circa 5.500 de clienți detineau credite în valoare de 255 milioane de euro.

Toate problemele de imagine pe care le avea Volksbank devin atuuri pentru Banca Transilvania, care transformă criza creditelor în franci într-un avantaj. Mugur Isărescu laudă public soluțiile propuse de BT  debitorilor!

Dincolo de cifrele care se puteau contabiliza în primăvara anului 2015 (active de aproximativ 2,9 miliarde de euro, credite de aproape 2 miliarde de euro, depozite de peste 300 milioane de euro, un plus de 135 de agenții, 1.300 de angajați și 3 procente la cota de piața), Banca Transilvania câștiga atunci ceva mult mai de preț prin achiziția Volksbank, respectiv capital de imagine.

Într-o perioadă în care băncile în general se confruntau cu o adâncă lipsă de încredere și cu probleme grave la nivelul imaginii, Banca Transilvania stârnea emoție și contabiliza aprecierile venite din rândul consumatorilor. Motivul era simplu! Soluțiile propuse pentru clienții Volksbank cu credite în franci elvețieni aveau un ecou pozitiv în tabăra consumatorilor.

Teama că Banca Transilvania s-a legat la cap fără să o doara atunci când a decis cumpărarea Volksbank, s-a risipit progresiv în perioada în care a fost administrată oferta publică adresată debitorilor în franci. Practic, atunci se putea observa cum toate problemele de imagine pe care le avea Volksbank devin atuuri pentru Banca Transilvania, care arăta disponibilitatea de a trata relația banca-client de pe picior de egalitate și în mod echitabil.

La acel moment, era interesant de urmărit ce va face Banca Transilvania cu acel val de simpatie și dacă era pregătită banca din Cluj-Napoca să profite la maximum de oportunitatea pe care și-a creat-o prin asumarea managementului problemelor Volksbank. Istoria arată că a Banca Transilvania a avut numai de câștigat!

Ce făcuse de fapt Banca Transilvania? În aprilie 2015, instituția de credit surprinde piața cu o ofertă care era adresată tuturor celor 18.300 de debitori în franci elvețieni din portofoliul de clienți Volksbank, prin care se stabilea returnarea sumelor deja plătite în contul comisionului de risc (prin diminuarea creditului în sold) și aplicarea unei reduceri cu 22,5% la soldul creditului curent rezultat ca urmare a diminuării cu comisionul de risc/administrare plătit efectiv și nerecuperat de clienți până la data conversiei. Strategia Băncii Transilvania dă rezultate total neașteptate: peste 83% dintre clienții Volksbank cu împrumuturi în franci elvetieni acceptă oferta până spre finalul anului 2015.

”Banca Transilvania a acordat clienților Volksbank discount-uri în valoare totală de 1,5 miliarde de lei în cadrul ofertei pentru conversia creditelor CHF și pentru diminuarea datoriei totale pentru creditele curente ale clienților Volksbank persoane fizice, prin restituirea a diverse categorii de comisioane. Prin cele două demersuri menționate, aproape 34.000 de clienți Volksbank au beneficiat de reduceri. De exemplu, un client care avea datorii în CHF de 80.000 de franci și a ales conversia în lei a ajuns să plătească o rata lunară redusă cu 46%”, se preciza într-un comunicat de presă remis de Banca Transilvania pe data de 21 decembrie 2015.

”Ne bucurăm că inițiativa Băncii Transilvania privind conversia creditelor CHF ale Volksbank a fost primită pozitiv. Ideea a generat trenduri pe piață și a fost implementată și de alte bănci care au considerat, la fel ca și Banca Transilvania, că este o responsabilitate socială”, sublinia atunci Ömer Tetik.

Interesantă este și reacția guvernatorului Mugur Isărescu, care a făcut în acea perioadă câteva referiri la subiectul conversiei creditelor în franci, subliniind faptul că “principiul împărțirii poverii între creditor și debitor este sprijinit de către Banca Națională a României cu tărie”. Ba chiar, Mugur Isărescu a menționat că Banca Transilvania dă un exemplu pozitiv pentru problema creditelor în franci elvețieni, alegând varianta reducerii semnificative a poverii clienților. ”În ce măsură alte bănci vor înțelege acest exemplu pozitiv rămâne de văzut. Piața îi va sancționa oricum pe cei care dovedesc o anumită încăpățânare”, a avertizat guvernatorul.

Raiffeisen Bank, OTP Bank, Bancpost și Piraeus Bank lansează oferte de conversie, însă numai primele două bănci apelează din start la o formulă de reducere a soldului creditului după modelul Băncii Transilvania

Pe parcursul anului 2015, exemplul Băncii Transilvania este urmat pe rând de alte bănci implicate în activitatea de creditare în franci elvețieni. Undeva, în luna septembrie, Bancpost a lansat oferta de conversie în lei, cu dobândă fixă redusă de 1,5% pe an pentru primii 3 ani, ceea ce s-ar reflecta într-o reducere medie a ratei lunare de 30%. După perioada de 3 luni, Bancpost urma să aplice o dobândă variabilă, compusă din marjă fixă și indicele ROBOR la 3 luni. „Există un interes crescut din partea clienților pentru propunerile de conversie a creditelor în franci elvețieni, iar noua ofertă Bancpost vine în întâmpinarea acestor așteptări”, declara atunci Andreea Mincu, Director Executiv în cadrul băncii. Despre rezultatele practice ale acestei oferte, oficialii Bancpost nu au vorbit însă niciodată.

În luna octombrie 2015, vine rândul Piraeus Bank să propună clienților săi care aveau în derulare credite cu garanție imobiliară posibilitatea reducerii ratelor lunare, prin crearea unei oferte speciale cu un cost sub media pieței. Oferta se adresa debitorilor bun platnici și presupunea o dobândă variabilă cu marja fixă pe toată durata împrumutului de 4.4%, la care se adăuga indicele de referință aferent monedei creditului, revizuibil la 3 luni. “Această ofertă continuă seria acțiunilor prin care înțelegem să îi sprijinim pe clienții cei mai afectați de condițiile evoluției nefavorabile a cursurilor de schimb. Prin propunerea pe care o lansăm, ratele clienților se vor reduce în medie cu 13%, putând ajunge, în funcție de condițiile specifice fiecărui credit, până la 35%. Dorim să consolidăm pe termen lung un real parteneriat cu clienții noștri”, declara Cătălin Pârvu, CEO Piraeus Bank. Propunerea lansată de instituție nu se bucură de succes în rândul debitorilor în franci elvețieni, motiv pentru care, un an mai târziu, respectiv în august 2016, Piraeus Bank revine cu o nouă ofertă, de data aceasta bazându-se și pe un discount aplicat soldului împrumutului. Noua propunere stipula că, în primă fază, clienții vor beneficia de un discount de 15%, această reducere urmând să ajungă până la nivelul de 35% pe parcursul a șase ani. “Piraeus Bank vine încă odată cu o ofertă personalizată în întâmpinarea clienților care trebuie să facă față în prezent unui nivel ridicat al gradului de îndatorare ca urmare a aprecierii cursului de schimb al CHF. Acum, oferta băncii permite reducerea soldului creditului și conversia acestuia în lei, ceea ce va conduce la scăderea ratei lunare de plată și la eliminarea expunerii la riscul valutar”, susținea Cătălin Pârvu. Nici în cazul Piraeus Bank nu există date oficiale cu privire la impactul pe care l-au avut cele două oferte adresate debitorilor în franci elvețieni.

În ultima lună a anului 2015, Raiffeisen Bank și OTP Bank lansează aproape simultan propuneri pentru clienții cu credite în CHF, ambele instituții mizând însă pe un model asemănător ofertei pe care o lansase deja Banca Transilvania. Astfel, Raiffeisen Bank anunța extinderea ofertei de conversie cu discount pentru clienții care aveau dificultăți la plata creditelor în CHF și aveau un grad de îndatorare de peste 65%. ”Metoda a fost creată pentru a veni în sprijinul debitorilor după momentul creșterii cursului CHF. Circa 1.500 de clienți au beneficiat până acum de ofertele băncii de conversie”, menționa Raiffeisen Bank într-un comunicat de presă remis în decembrie 2015. “În configurarea parametrilor acestei metode am plecat de la ideea să oferim o reducere de minim 20% pentru clienții cu credite în CHF care au dificultăți în rambursarea împrumutului. În momentul în care, dintr-un motiv sau altul, gradul de îndatorare al familiei depășește pragul de 65%, știm că este dificil pentru clienți să plătească și de aceea venim cu o ofertă în favoarea lor cu reducere imediate de sold. De asemenea, oferim o reducere de dobândă pentru restul perioadei contractuale, practic cea mai bună dobândă la lei din oferta băncii, indiferent dacă este credit imobiliar sau de nevoi personale garantate cu ipotecă”, spunea Mihai Răuță, director executiv Consumer Risc în cadrul Raiffeisen Bank. Oferta instituției viza reducerea imediată a soldului împrumutului cu 10%, conversia în lei a creditului, la cursul BNR din ziua conversiei, reducere de dobândă pe restul perioadei contractuale și diminuare cu încă 10% a soldului, pe baza comportamentului bun de plată (5% după primul an și încă 5% după al doilea an). “Principiul este să venim cu soluții pentru clienții care vor să ramburseze creditul, dar nu pot, din motive obiective. De aceea oferim reducerea datoriei din momentul imediat acceptării ofertei și apoi o diminuare în trepte pentru a recunoaște efortul de bună plată”, a explicat atunci Mihai Răuță. Un an și ceva mai târziu, în luna februarie a anului 2017, Raiffeisen Bank revine cu o ofertă îmbunătățită de conversie cu discount pentru clienții care au dificultăți la plata creditelor în CHF și cu un grad de îndatorare a familiei mai mare de 60%. Propunerea stabilea din start o reducere de 25% a datoriei principale, o dobânda fixă în primii cinci ani. “Având în vedere clarificările legislative recente oferite de Curtea Constitutională a României cu privire la Legea Dării în Plată, am reluat oferta de soluții de conversie, într-o variantă îmbunătățită. Principiul nostru a rămas același: dorim să venim cu soluții pentru clienții care vor să ramburseze creditul, dar nu pot din motive obiective. De data aceasta oferta e valabilă o perioadă determinată și oferim reducerea datoriei cu 25%, la data conversiei”, sublinia același Mihai Răuță. Tot atunci, Raiffeisen Bank reitera faptul că a mizat, încă din 2009, pe mai multe metode de restructurare a creditelor în CHF.  De asemenea, banca furniza și câteva elemente statistice privind portofoliul de împrumuturi în franci de la acea dată (februarie 2017): 5.600 de credite în valoare totală de aproximativ 210 milioane de euro, față de 8.800 de credite în valoarea totală de 360 milioane de euro cât avea cu doi ani în urmă. Practic, peste 30% dintre împrumuturile fuseseră restructurate. Mai apoi, Raiffeisen Bank a redus etapizat portofoliul de credite în franci până la nivelul de 170 milioane de euro, la finalul anului 2017.

Tot în decembrie 2015, OTP Bank a lansat, în cadrul unei conferințe de presă, un program de conversie a creditelor în franci elvețieni, după ce reușise pe parcursul anului respectiv să repatrieze împrumuturile de acest tip, pe care le externalizase anterior. Programul se adresa tuturor celor 10.500 de debitori în franci elvețieni. „Soluția noastră pe termen lung are ca scop asigurarea imediată a unui management echilibrat al fiecărui credit în CHF, oferind clienților noștri soluții personalizate și sustenabile. 80% dintre debitori vor beneficia de o reducere cuprinsă între 17.5% și 25% din soldul creditului. Acest program reprezintă una dintre cele mai competitive soluții de pe piață și este important pentru noi ca toți clienții să fie foarte bine informați în legătură cu acesta. Experții noștri din unitatile OTP Bank sunt așadar pregătiți să le ofere consilierea necesară cu privire la creditele în CHF”, declara atunci László Diósi, CEO OTP Bank. Despre rezultatele campaniei aflăm, opt luni mai târziu – respectiv în august 2016, că mai mult de 7.000 de clienți ai OTP Bank semnaseră contractele de conversie, ceea ce însemna echivalentul a 72% dintre debitorii în franci elvețieni. „Numărul atât de mare de clienți interesați de programul de conversie a creditelor în CHF demostrează că am avut reacția pozitivă corectă la una dintre cele mai importante nevoi ale clienților noștri. Discountul mediu oferit pentru conversia creditelor în CHF a fost de 21,2%. Este important să menționăm că, pentru discounturile oferite prin programul de conversie, ne-am asumat un efort financiar de aproximativ 425 de milioane de lei”, anunța OTP Bank.

Banca Națională informează periodic opinia publică despre efectele conversiei asupra evoluției portofoliilor de credite în franci

La finalul anului 2015, după un an de la explozia cursului RON/CHF, aflăm deja primele date despre impactul de pe îl avuseseră ofertele de conversie. Astfel, numărul și volumul creditelor în franci elvețieni s-au redus, în 2015, cu 20% față de 2014, ajungând la 60.429 de contracte în valoare de aproape 8 miliarde de lei. Practic, pe parcursul anului 2015, 17.400 de contracte au fost supuse conversiei, reieșea din ”Raportul asupra stabilității financiare”, prezentat de Banca Națională a României. După acel moment, datele BNR ne arată o reducere progresivă a portofoliului de credite în franci elvețieni, până la 3,7 miliarde de lei în luna iulie 2018. Diminuarea sumei respective nu s-a realizat numai prin conversia efectivă a împrumuturilor, ci și prin vânzarea de portofolii de credite neperformante, stingerea efectivă a unor finanțări care au ajuns la muturitate sau au beneficiat de prevederile legii privind darea în plată.

grafic-franci

Scandalul creditelor în franci afectează toate băncile din România prin aprobarea Legii privind darea în plată, care pune creditarea ipotecară pe butuci pe parcursul anului 2016

Perioada 2015 – 2017 va rămâne probabil pentru multă vreme în memoria bancherilor români. Pe fondul crizei creditelor în franci elvețieni, încet-încet toată societatea este angrenată într-un marasm al discuțiilor contradictorii ce au ca temă comportamentul băncilor. Se creează o adevărată campanie de denigrare a instituțiilor financiare, care devin în mentalul colectiv răul suprem al României. Inevitabil, relația dintre bănci și clienți este promovată ca o problemă socială, care cere intervenția imperativă a statului.

Astfel, în primăvara anului 2015 prinde contur ideea de unei legi care să permită clienților cu credite ipotecare să cedeze băncii bunul imobiliar care a făcut obiectul finanțării, deziderat care însemna stingerea tuturor obligațiilor asumate în contractul de credit. În aprilie 2015, avocatul Gheorghe Piperea anunța, pe pagina sa de Facebook, că a finalizat proiectul legii dării în plată cu efect liberatoriu pentru debitor. ”Acesta a fost prezentat unui grup parlamentar, urmând a intra în aceste zile pe circuitul legislativ”, declara avocatul atunci. O lună mai târziu, în mai 2015, asistăm la o lovitură de teatru: deputatul PNL Daniel Zamfir și avocatul Gheorghe Piperea anunță public, într-o conferință de presă, că un grup de 156 parlamentari au inițiat un proiect de lege, potrivit căruia atunci când o persoană fizică nu mai poate plăti un credit la banca poate transfera bunul ipotecat în favoarea băncii, iar datoria sa se stinge. “Proiectul de lege prevede că atunci când o persoană fizică nu mai poate plăti un credit la bancă, să poată transfera bunul ipotecat în favoarea băncii. Din cauza crizei, valoarea creditului ipotecat nu mai acoperă împrumutul, iar banca se îndreaptă și spre alte bunuri ale persoanei respective. Acest proiect introduce principiul echității. Cât timp banca și-a trimis un evaluator agreat să evalueze creditul, banca și-a acoperit riscul creditării, iar când apare criza contractului, riscul să fie împărțit, nu e normal să suporte doar clientul”, explica Daniel Zamfir.

Urmează câteva luni în care se discută mai puțin pe această temă în spațiul public deoarece proiectul de lege părea fantezist, pentru ca apoi spre finalul anului 2015 să devină principalul subiect pe agenda publică. Ceea ce părea inițial o idee imposibilă se transformă într-o amenințare la adresa stabilității sistemului bancar, demnă de luat în seamă. Finalul anului 2015 ne prinde într-o dezbatere aprinsă în spațiul public, care are în centrul său legea privind darea în plată. Banca Națională a României, Asociația Română a Băncilor, Consiliul Patronatelor Bancare din România, băncile comerciale și o sumedenie de specialiști în economie încearcă să convingă parlamentarii și opinia publică că un asemenea act normativ pune în pericol dezvoltarea sistemului bancar, afectează direct intermedierea financiară și creează un efect de domino în economie. Nimic! Singurul ecou al acestor îngrijorări este faptul că proiectul inițial suferă unele modificări, însă legea dării în plată își urmează cursul în Parlament, care aprobă o primă formă în luna decembrie 2015. Președintele Klaus Iohannis decide însă să trimită Parlamentului spre reexaminare Legea privind ”Darea în plată”. Șeful statului se declară de acord cu principiile acestui act normativ, dar solicită parlamentarilor să repare o serie de greșeli din lege. Urmează alte câteva luni de tensiune, de negocieri și de discuții în comisiile Parlamentului, după care darea în plată capătă titulatură de lege în data de 28 aprilie 2016. De data aceasta, Președintele Klaus Iohannis promulgă actul normativ. ”Legea adoptată inițial de Parlament nu a fost foarte bine elaborată. Parlamentul a luat în considerare aceste observații pe care le-am trimis, a modificat legea, a trimis legea în forma nouă. Am apreciat faptul că Parlamentul a ținut cont de observațiile mele, considerând că legea, în forma în care a ajuns la mine, este în regulă. Ca urmare, am promulgat-o”, anunța șeful statului.

Interesant este faptul că pe parcursul perioadei ianuarie – mai 2016, până să intre în vigoare legea dării în plată, băncile au început deja să-și ia măsuri de siguranță, înăsprind condițiile de eligibilitate pentru creditele ipotecare, în principal prin majorarea avansului necesar. De asemenea, unele dintre instituțiile de credit renunță să mai participe la programul guvernamental ”Prima Casă”. Firesc, acest lucru, blochează practic piața finanțărilor imobiliare, situație care persistă aproape tot anul 2016.

Unii clienți încep să apeleze la prevederile actului normativ, însă lucrurile trenează pentru că legea este contestată la Curtea Constituțională, for care decide pe 23 octombrie 2016 că legea privind darea în plată este parţial neconstituţională. ”Legea a fost declarată parțial neconstituțională. (…) Dorința noastră este să dăm o soluție dreaptă care să fie înțeleasă de bănci și să fie acceptată de debitori. (…) Instanțele judecătorești vor fi obligate să se supună deciziei noastre și să verifice problematica impreviziunii la contractele ce tind a fi încheiate prin darea în plată”, explica Preşedintele Curţii Constituţionale, Valer Dorneanu. Motivarea deciziei, aşteptată cu interes de ambele tabere – clienţi şi bancheri, mai ales pentru că nu făcuse lumină în disputa juridică pe tema dării în plată, apare la mijlocul lunii ianuarie 2017 și stipulează importanţa pe care trebuie să le joace buna-crediţă şi echitatea în relaţiile contractuale dintre consumatori şi instituţiile de credit. De altfel, elementele ”impreviziunea”, “buna-credinţă” şi “echitatea” sunt scoase în evidenţă de judecători, prin regularitatea cu care sunt menţionate şi prin faptul că apar bolduite, la un moment dat, în textul prezentat. Dincolo de ultimele două elemente, impreviziunea este de fapt cuvântul cheie în jurul căruia se învârte motivarea Curţii Constituţionale, care lasă la latitudinea instanţelor să decidă dacă darea în plată se impune în procesele suspendate, după analiza situaţiei contractuale dintre părţi şi a evenimentelor survenite care ar fi putut duce debitorul la imposibilitatea de a-şi continua obligaţiile de plată.

Numărul notificărilor pe Legea privind darea în plată era la aproape un an distanță (martie 2017) de 7.000, cu o valoare a creditelor notificate de 2 miliarde de lei, conform unei prezentări a Viceguvernatorului BNR, Liviu Voinea. “O statistică privind numărul la zi al notificărilor privind darea în plată arată că sunt 7.000 de notificări la sfârșitul lui februarie 2017, din care 99% vin de la persoane fizice. Trendul a fost descrescător începând cu luna iulie. Sunt 6.000 de debitori. În practică 755 de persoane au notificat mai mult de un credit”, preciza atunci Liviu Voinea. Potrivit oficialului BNR, 93% dintre notificări vizau credite în valută, 40% fiind chiar în franci, iar 76% dintre ele fuseseră acordate în perioada 2007-2008.

Legea conversiei creditelor în franci la cursul istoric ar fi fost lovitura de grație. Curtea Constituțională s-a opus!

În primăvara anului 2016, imediat după ce darea în plată a căpătat caracter de lege aplicabilă, parlamentarii își îndreaptă atenția spre un nou act normativ menit să rezolve problemele debitorilor în franci elvețieni. De data aceasta, aleșii promovează puternic Legea conversiei creditelor în valută. Contrele la nivel declarativ revin în atenția publică, clienții cu credite în CHF contribuind prin presiunea publică la o discutare în ritm alert a proiectului de lege în Parlament. De fapt, propunerea acestui act normativ data cu mult timp în urmă, însă nu fusese niciodată concretizat.

Nu durează foarte mult până când partidele politice cad de acord asupra formei finale a actului normativ, astfel că în octombrie 2016 este aprobată cu 248 de voturi pentru legea privind conversia creditelor din franci elvețieni în lei la cursul istoric, fără plafon sau alte criterii. De prevederile legii urmau să beneficieze cel puțin 51.000 de debitori, conform estimărilor de la acea vreme a Băncii Naționale a României. Șocat de decizia Parlamentului, Mugur Isărescu declara: “Niciodată nu am avut o situație economică atât de bună. Paradoxal, niciodată nu am văzut atât de multe riscuri. Riscuri mari! Îmi este greu, cu toată experiența pe care o am, să îmi imaginez că disciplina contractuală devine nerelevantă. Adică nu mai contează contractul. Când semnai un contract trebuia să știi ce ai semnat!”. Efectele preconizate ale aplicării legii se refereau la dobânzi mai mari, devalorizarea leului și  pierderi de circa 2,4 de miliarde de lei pentru sistemul bancar.

franci

Dezastrul preconizat nu s-a mai materializat însă, deoarece Guvernul decide să conteste la Curtea Constituțională legea. “Respectarea obligațiilor asumate prin contracte ar trebui să reprezinte regula în materia executării obligațiilor contractuale. Desigur că de la această regulă pot fi reglementate și unele excepții, în special atunci când se au în vedere aspectele cu caracter social, care, însă, trebuie să fie de strictă interpretare și aplicare, iar dreptul debitorului de a beneficia de un drept special nu ar trebui sa fie activat în funcție de arbitrariul acestuia pentru a nu genera hazard moral”, explica premierul de atunci, Dacian Cioloș. Cu alte cuvinte, Guvernul era de acord cu noua reglementare numai în situația în care s-ar fi adresat numai cazurilor sociale.

Curtea Constituțională s-a pronunțat destul de repede, astfel că la începutul lunii februarie 2017, forul a admis contestația Guvernului la legea conversiei creditelor în franci elvețieni. „Nu se poate face conversie la data la care s-a luat creditul. Soluția la data încheierii contractelor e greșită. Principalul motiv pentru care am respins această lege este încălcarea principiului bicameralismului”, anunţa Președintele Curții Constituționale, Valer Dorneanu. Judecătorul a mai precizat că debitorii în franci elvețieni vor putea beneficia de impreviziune, în cadrul legii dării în plată. În felul acesta dispare definitiv din spațiul public ideea unei legi care să le permită clienților cu credite în franci să-și convertească împrumuturile la cursul istoric.

După succesul cu Volksbank, Banca Transilvania mută din nou pe tabla de șah: cumpără Bancpost și încearcă să rezolve și aici problemele clienților cu credite în franci

Pe data de 24 noiembrie 2017, Banca Transilvania a anunțat că ajuns la un acord pentru preluarea de la Eurobank Group a acțiunilor pe care le deține la Bancpost S.A., EFG Retail Services IFN S.A. și ERB Leasing IFN S.A., cele două bănci ajungând la un acord în acest sens. Cu peste 13% cotă de piață şi active totale de 54,9 miliarde lei (11,9 miliarde de euro), Banca Transilvania își pregătea atent atacarea primului loc în industria bancară. “Achiziționarea Bancpost este o oportunitate pentru Banca Transilvania datorită potențialului de integrare cu businessul nostru. Această achiziție completează strategia de creștere organică a Băncii Transilvania, consolidându-ne poziția pe piață. Suntem pregătiți să ne adaptăm responsabil noii dimensiuni BT şi noilor realități. Banca noastră va continua să sprijine antreprenorii români și economia locală, creând valoare adăugată pentru acționari, clienți şi echipă. Mulțumim reprezentanților Eurobank pentru sprijin, profesionalism și colaborare în contextul negocierii acestei tranzacții de importanță strategică pentru ambele părți.”, sublinia Horia Ciorcilă, Preşedintele Consiliului de Administrație al Băncii Transilvania.

La începutul lunii iulie 2018, Banca Transilvania demarează campania de conversie a creditelor în franci de la Bancpost, oferta concretizându-se printr-un discount de 18% aplicat soldului curent. Cei circa 2.250 de clienţi Bancpost eligibili pentru a beneficia de oferta de conversie urmau a fi contactaţi telefonic şi invitaţi la o întâlnire, la una dintre unitățile Bancpost incluse în campanie. ”Banca Transilvania a intenționat să includă în achiziționarea Bancpost şi subiectul despre clienții cu credite în franci elvețieni care au fost cesionați, însă ofertele BT au fost refuzate de către cesionar. Din acest motiv, oferta nu se adresează şi celor care au avut în trecut credite acordate de Bancpost, dar care au fost cesionate de Bancpost altor entități înainte ca Banca Transilvania să achiziționeze pachetul majoritar de acțiuni deținut de Eurobank la Bancpost”, punctau reprezentanții BT în cadrul unui comunicat de presă.

În loc de concluzie!

Enumerarea evenimentelor și întâmplărilor relevante din această istorie spinoasă ne relevă câteva considerente, unele cu tentă pozitivă și altele marcate de factorul negativ. Prima observație are în vedere faptul că trei bănci mari, care s-au aflat în linia întâi pe activitatea de finanțare în franci elvețieni, nu mai există. Volksbank și Bancpost au dispărut, fiind preluate de Banca Transilvania. A treia, Piraeus Bank, a făcut la finalul anului trecut obiectul unei tranzacții, fondul de investiții J.C. Flowers & Co. devenind noul proprietar. Banca va intra în decembrie 2018 într-un proces de rebranding, în urma căruia Piraeus Bank va deveni First Bank.

Nici Banca Românească nu stă pe roze, acționarul – National Bank of Greece – căutându-i pețitor de mai bine de doi ani. Inițial se încheiase un acord cu OTP Bank, însă tranzacția a căzut în urma intervenției Băncii Naționale a României. Ideea este că procesul va continua, până când Banca Românească își va găsi un cumpărător. Momentul respectiv ar marca o nouă situație inedită: piața bancară locală va mai număra doar o singură bancă cu acționariat elen – Alpha Bank, ceea ce se va traduce prin numeroase oportunități de dezvoltare pentru această instituție de credit care s-a ținut departe de finanțarea în CHF.

O altă observație se limitează la implicarea Băncii Transilvania, care a reușit să demonstreze, fără să fie implicată în creditarea în franci elvețieni, că problema poate fi rezolvată cu succes. A jucat practic rolul pompierului de serviciu! Spectaculos este faptul că această implicare i-a oferit Băncii Transilvania și un nou statut în industria bancară locală, fiind foarte aproape să devină cea mai mare bancă din România după active.

Dincolo de povestea care are în centru succesul de care s-a bucurat Banca Transilvania, mai este de menționat faptul că numai două bănci – Raiffeisen Bank și OTP Bank – au reușit să depășească onorabil, pe cont propriu, problema creditelor în franci elvețieni. Însă cu ce sacrificii?!

Leave a Reply

Your email address will not be published.