Anul 2019 se anunță un an dificil pentru industria bancară. Bancherii vor trebui să facă față unor provocări importante ce își vor lăsa amprenta pe termen lung asupra industriei din care fac parte. Practic sunt puși în fața unor provocări, dacă nu imposibile, cel puțin extrem de greu de armonizat: măsuri de reglementare cu privire la activitatea lor și fiscale împovărătoare și extrem de restrictive pentru dezvoltarea business-ului bancar; necesitatea unei resurse umane bine pregătită și deschisă la schimbare; precum și un proces de mutații și transformări ca urmare a proceselor de digitalizare, integrare europeană și competiție, atât în plan intern, cât și extern. Vor reuși băncile să facă față acestor provocări? Cum va arăta sistemul bancar românesc în viitor, pornind de la situația actuală?

Ținând cont de cele trei coordonate ale schimbării în sistemul bancar românesc, putem spune că, din păcate, băncile vor trebui să stea cu ochii nu doar către viitor, ci și către trecut! De ce și spre trecut? Deoarece ultimele măsuri reglementative și fiscale în materie de banking le va arunca undeva în trecut, ca urmare a caracterului retrograd al acestora. Vorbim aici de plafonarea dobânzilor, limitarea valorii recuperabile a creanțelor cesionate și eliminarea caracterului de titlu executoriu al contractelor de credit, taxarea activelor bancare, deducerea în limita de 30% din impozitul pe profit a creditelor neperformante vândute recuperatorilor de creanțe. Sunt măsuri care nu au legătură cu economia de piață, sunt măsuri administrative extreme care s-ar potrivi mai degrabă în situații de criză economică, nu în situații de creștere (cel puțin așa afirmă actuala guvernare, că avem o perioadă de prosperitate). Nu trebui împinse lucrurile către tipul de economie administrată centralizat! Avem experiența anilor de tranziție când cu greu au fost reintroduse mecanismele veritabile ale economiei de piață. De asemenea, nu trebuie să avem nici atitudinea din perioada evului mediu întunecat, când bancherii erau prigoniți! Toate aceste măsuri vor mări costurile intermedierii financiare, vor îngreuna procesele de finanțare a economiei și vor induce o stare de hazard moral și selecție adversă accentuate. Cine va pierde? Toată lumea, nu doar băncile, ci economia în ansamblu, inclusiv statul! Întrebarea care se pune este ce se va întâmpla daca economia țării noastre va intra într-o recesiune (datorată unor factori interni sau/și externi), cum vor acționa băncile în contextul acestor reglementări dacă se va întâmpla acest lucru sau dacă nu cumva aceste reglementări vor aduce o perioadă de descreștere economică.

Digitalizarea este o provocare importantă pentru bănci, din mai multe puncte de vedere. Astfel, reorganizarea proceselor din bancă, investițiile în tehnologie și noi soluții, precum și în updatarea ofertei de produse și servicii vor supune băncile la noi eforturi, inclusiv financiare. Cale de întoarcere nu există, viitorul activității financiare, în ansamblu, e legat de acest proces. Acest lucru se întâmplă în toată lumea „bună”, unde tindem și noi să fim! Alături de acest proces, integrarea europeană va aduce schimbări în activitatea bancară de la noi din țară. Transpunerea directivelor europene, procesul de aderare la euro, adoptarea în general a valorilor europene sunt aspecte de care băncile țin cont în agenda lor.

Restricțiile aduse de măsurile reglementative și fiscale discutate mai sus vor modifica aspru peisajul competițional intern. Băncile vor face mai greu profit și vor fi mai limitate în din punct de vedere al competitivității. Vor renunța la oferirea unor produse și servicii pentru a-și ajusta costurile, în loc să își mărească oferta cu noi produse și servicii. Vom putea asista la exit-uri prin achiziții și fuziuni sau pur și simplu prin suspendarea activității unor bănci care nu vor reuși să rămână eficiente în noile condiții. De asemenea, posibilitatea ca instituțiile bancare românești să „iasă” peste granițe prin înființarea de sucursale sau chiar preluarea unor bănci din străinătate va fi amânată multă vreme. În acest context intermedierea financiară de la noi are șanse mici să crească în actualul peisaj, menținând băncile într-un cerc vicios.

Problema resurselor umane din bănci este una destul de delicată, legată de celelalte două tendințe. Băncile vor fi obligate să-și reorganizeze business-ul în general, dar, în special, rețeaua de sedii. De asemenea, cerințele clientelei bancare din România sunt în creștere, iar sentimentul anti bănci insuflat de o serie de lideri de opinie va ridica mult ștacheta în ceea ce privește calitatea și profesionalismul angajaților din bancă. Astfel, băncile vor trebui să facă echilibristică între tăieri de costuri și cerințe privind standardele de profesionalism ale angajaților. Nu în ultimul rând, va trebui să răspundă și gradului de satisfacție al acestora la locul de muncă. Presiunile de pe piața muncii din partea unor sectoare din economie (inclusiv în domeniul bugetar) va face din ce în ce mai dificilă retenția angajaților foarte buni și intrarea în sistem a tinerei generații. Astfel, băncile vor trebui să-și canalizeze eforturile în vederea îmbunătățirii statutului meseriei de bancher, pregătirea continuă a angajaților pentru a face față schimbărilor și un raport costuri/venituri optim pentru continuarea business-ului în mod sustenabil.

Concluzionând, cred că următoarea perioadă va testa la maxim capacitatea de reziliență a băncilor din România. Desigur, mediul bancar va fi într-o continuă transformare, iar unii factori vor fi reversibili. Băncile care vor rezista perioadei următoare, vor ieși mai puternice și cu o capacitate de adaptare la schimbări mai mare. Privirea către trecut ar trebui ațintită doar pentru lucrurile bune și pentru a continua tradiția banking-ului în viitor, nu pentru a-l întoarce în trecut!

Profesor Universitar

Bogdan Căpraru este Profesor Universitar Doctor în cadrul Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași.

Leave a Reply

  • (not be published)