Cristian Popa, CFA, BNR
Situația deficitului extern al României nu a mai arătat atât de rău de la marea criză financiară din urmă cu 15 ani.
Când deficitul de cont curent ajunge la 10% din PIB trebuie “să ciulim urechile!” spunea recent Guvernatorul BNR. Eu o spun puțin altfel: Când tu ca economie cheltui cu aproape 10% din PIB mai mult decât câștigi, ești extrem de vulnerabil din punct de vedere macroeconomic.
Deși deficitul trebuie redus, treptat pentru a nu induce alte șocuri, în cifre absolute deficitul a crescut de la 11 miliarde de euro în 2020 la 26,5 miliarde de euro în 2022. Doar 52% din acest deficit este finanțat de fluxuri stabile non-generatoare de datorie, supranumite “sănătoase” cu un motiv, în scădere de la 90% în 2017. Iar intrările de capitaluri pe termen scurt nu sunt mereu pozitive, pentru că duc la aprecierea nesănătoasă a cursului.
În condițiile acestui deficit, ce este în bună măsură structural, desigur că trebuie privită cu atenție aprecierea cursului.
Atunci când cursul se apreciază este perceput de populație ca o evoluție pozitivă, însă când la nivel fundamental ai deficit atât de mare, bineînțeles că nu este neapărat de lăudat evoluția, devine o preocupare și cere atenție sporită. Ideea conform căreia cursul este fix nu este corectă. În plus, aprecierea nu contribuie la rezolvarea problemei, mai degrabă contrariul, o intensifică, importurile devenind mai ieftine și exporturile mai scumpe. Deci…atenție la neatenție.
Paul Samuelson spunea că deficitul extern este ca atunci când împrumuți ceva de la vecini: la un moment dat trebuie să returnezi.
Opinie semnată de Cristian I. Popa, membru al Consiliului de administrație al BNR.
Opinia prezentă îi aparține autorului și nu reprezintă poziția Băncii Naționale a României.
