Reprezentantii Consiliului Patronatelor Bancare din Romania au acceptat sa vorbeasca pentru publicatia online www.bankingnews.ro despre tavalugul de propuneri legislative (insolventa, falimentul personal, restructurarea creditelor – electoRATA, convertirea monedei imprumuturilor etc.) care fac referire la activitatea institutiilor de credit.

Ce efecte au discutiile aduse in spatiul public despre aceste proiecte de lege asupra activitatii bancilor din Romania si care va fi influenta efectiva asupra institutiilor de credit daca aceste acte normative ar fi aprobate?

Raspunzand acestei intrebari, Bogdan Preda – Director Executiv Relatii Publice in cadrul Consiliului Patronatelor Bancare din Romania precizeaza ca ”orice proiect legislativ trebuie sa tina seama de o multitudine de factori, iar CPBR va initia consultari pe marginea acestor proiecte legislative sau chiar a actelor legislative existente care deseori produc efecte contrare in piata sau in relatia cu clientii, fie in completarea eforturilor deja initiate din partea ARB, fie separat, tinand cont si de valentele de organizatie patronala pe care le are CPBR”.

Bogdan Preda subliniaza ca indiferent de interesele sau logica celor care initiaza proiecte legislative, Patronatul Bancilor se va asigura ca functionarea pietei serviciilor financiar-bancare se va putea desfasura in continuare neingradit, atat in interesul clientilor cat si in interesul performantei bancilor.

”Atunci cand este emis sau aprobat un proiect legislativ, acestuia trebuie sa-i fie asigurata «integrarea deplina» in piata, atat din punct de vedere al legislatiei existente la nivel national si european, cat si in ceea ce priveste practicile de piata. In construirea unor asemenea proiecte, consultarile trebuie sa fie extrem de deschise si de obiective”, sustine Director Executiv Relatii Publice in cadrul Consiliului Patronatelor Bancare din Romania.

Va prezentam mai jos cateva explicatii ceva mai detaliate pentru proiectele sau actele normative ce fac referire la activitatea bancilor, formulate de Consiliul Patronatelor Bancare din Romania, prin vocea lui Bogdan Preda.

– ElectoRATA –
* In ceea ce priveste acest act normativ, exista inca un numar destul de mare de aspecte de ordin tehnic ce trebuiesc lamurite dpdv al aplicabilitatii, fara de care implementarea sa ar deveni atat neclara cat si arbitrara. Comunitatea bancara a ridicat deja aceste probleme la nivelul executivului si se asteapta primirea de raspunsuri in acest sens.

– Legea 193/2000 reactualizata in 2013 –
* Un prim aspect retinut este acela ca Legea 193/2000 reactualizata in 2013 poate avea consecinte extrem de dramatice, ce pot da peste cap intregul sistem bancar si poate genera consecinte economice devastatoare chiar la modul general vorbind. In al doilea rand, versiunea actualizata a legii este profund inechitabila, fara a reflecta nici litera si nici spiritul reglementarilor europene aplicabile. Pe de alta parte legea, in forma sa actuala, cuprinde cateva dispozitii legale a caror eventuala aplicabilitate genereaza multiple probleme de natura practica. Acest act normativ dispune ca «instanta, in cazul in care constata existenta clauzelor abuzive in contract, obliga profesionistul sa modifice toate contractele de adeziune in curs de executare». In acelasi timp, daca clientul pierde litigiul, efectele deciziei instantei se produc doar cu privire la cazul respectiv, iar nu cu privire la toate contractele in derulare, asa cum s‐ar intampla daca clientul ar avea castig de cauza; deci, in primul rand, lipseste logica unui astfel de rationament, care trateaza partile din litigiu diferit si care conduce automat la o lipsa de echilibru in relatia client‐consumator; efectul imediat urmator este faptul ca aceste prevderi deschid poarta catre oportunitatea de a litiga, fiindca, potrivit rationamentului celor care instiga la formularea de actiuni in instanta, din 10.000 de cazuri complet frivole, statistic unul va fi totusi castigat.

– Legea Falimentului Personal –
* Falimentul unei persoane fizice, in masura in care va fi bine definit si reglementat, poate reprezenta un instrument de solutionare a unor cazuri extreme. Este nevoie ca legiuitorul sa gandeasca un mecanism nu doar de stingere a unei datorii fata de un creditor ci si un sistem de efecte viitoare clare si monitorizabile asupra bugetului de venituri si cheltuieli al persoanei care a trecut printr‐un faliment personal. O astfel de persoana trebuie sa aiba anumite restrictii viitoare cu privire la nivelul cheltuielilor pe care sa si le permita deoarece nu se poate concepe ca cineva va fi scutit de plata datoriei sale catre banca sau alt creditor, pe de o parte, iar pe de alta parte sa isi permita cheltuieli semnificative pe diverse alte lucruri si servicii. O astfel de lege ar fi deci benefica in masura in care nu va incuraja lipsa de disciplina de rambursare in randul persoanelor fizice, dimpotriva, va determina aceste persoane sa isi gestioneze cat mai eficient bugetul de care dispun si sa isi faca o reala prioritizare a cheltuielilor si a nevoilor curente. Ca si concept, pana in prezent el nu a fost corect mediatizat deoarece a fost «aruncat» in piata ca o solutie potential salvatoare pentru consumatorii care, mai mult sau mai putin, pe o durata mai lunga sau mai scurta de timp, se confunta cu unele dificultati financiare. De asemenea, a fost considerat o solutie buna de catre consumatorii care doreau sa isi mentina acelasi nivel de trai ca inainte de declansarea perioadei de criza cu toate ca nivelul general al veniturilor scazuse. In realitate, falimentul persoanei fizice trebuie sa reprezinte o solutie extrema, la care sa se apeleze dupa o indelungata chibzuinta si doar in situatii cu totul exceptionale. Proiectul legislativ privind insolventa persoanelor fizice, avand ca initiator deputatul PSD Ana Birchall, raspunde de principiu cerintelor mentionate mai sus.

– OUG 50/2010 –
* Aplicabilitatea dispozitiilor OUG 50/2010 ridica in continuare semne de intrebare, in special in ceea ce priveste contractele aflate in curs de executare la data intrarii sale in vigoare. Cu toate ca Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori prevede in mod clar faptul ca dispozitiile sale vizeaza contractele care se vor incheia in viitor, legiuitorul roman a inteles sa extinda efectele si la contractele in curs de executare. Evident ca, fiind incheiate cu 3‐4 ani inainte de momentul transpunerii Directivei in legislatia nationala, contractele de credit cuprindeau prevederi in acord cu legislatia in vigoare la data respectiva. Faptul ca aceste contracte de credit respectau intocmai prevederile legale in vigoare la data incheierii lor o reprezinta absenta fenomenului actual al reclamatiilor si litigiilor pe clauze abuzive, cu toate ca Legea 193 era in vigoare din anul 2000. Fenomenul a aparut odata cu intrarea in vigoare a OUG 50/2010 iar faptul ca modalitatea de transpunere a Directivei nu a fost tocmai ceea ce trebuia o reprezinta faptul ca prin Legea nr. 288/2010 de aprobare a OUG 50/2010 s‐a incercat o corectare a situatiei, insa efectele se produsesera deja. Principial, un contract trebui analizat in raport cu legislatia in vigoare la data incheierii sale. O modificare a regulilor in timpul jocului a fost de natura a genera efecte neprevazute pentru ambele parti si in mod regretabil (desi previzibil) au aparut si tendintele de a se specula orice posibila interventie a unor autoritati in raporturile dintre parti.

Editor BankingNews

Project Manager & Editor al publicaţiei online www.BankingNews.ro. Are o experienţă vastă, de peste 20 de ani, în domeniul mass-media. A ocupat, de-a lungul timpului, rolul de editor şi/sau funcţii de conducere în cadrul redacţiilor unor ziare şi reviste, precum "Cronica Română", "România Liberă", "Curierul Naţional", "Independent", "Agenda Construcţiilor" etc. Se simte bine în mediul virtual, unde a dezvoltat numeroase proiecte, fiind fondator sau co-fondator al www.ghiseulbancar.ro, www.banisiafaceri.ro, www.bankingjobs.ro şi www.cafeneauabancara.ro.

Leave a Reply

  • (not be published)