Criza provocată de pandemia coronavirus va afecta în mod cert și economia statelor. Dacă în esență ea este o criză de ordin sanitar, ca urmare a distanțării sociale, se transpune cu efecte negative atât asupra cererii, cât și asupra ofertei în economie. Guvernele țărilor, inclusiv al României, au început să implementeze o serie de planuri de combatere a acestor efecte. Băncile centrale și autoritățile de supraveghere financiar-bancare au luat, de asemenea, măsuri în această direcție. Instituțiile financiare internaționale, de asemenea. Însă veriga care realizează liantul dintre economia financiară și cea reală este reprezentată de bănci, cu un rol fundamental în succesul acestor acțiuni.

Criza anterioară a avut epicentrul în sistemul financiar, pornind de la criza creditelor subprime din SUA și extinzându-se la nivel internațional. De data aceasta e altfel, și putem spune că din perspectiva sistemelor financiare, avem unele atuuri, în special în țara noastră. Deși nicio bancă nu a dat faliment atunci, în anii următori au existat restructurări de anvergură în sistemul bancar românesc, în special cu privire la numărul de angajați și unități bancare, dar înregistrând și o serie de achiziții și fuziuni, care au condus la creșterea gradului de consolidare a sistemului bancar. Profitabilitatea a scăzut, fiind negativă în anumiți ani, dar indicatorii de prudențialitate s-au situat peste valorile minime. Acest lucru s-a datorat și acționarilor băncilor, care au contribuit pentru menținerea cerințele de capital și ale expunerilor pe piața românească (în cazul băncilor cu capital străin).

Acum, sistemul bancar românesc stă mult mai bine la capitolul indicatori de prudențialitate față de criza anterioară, dar și sub aspect operațional. Astfel, indicatorul de solvabilitate era de 14,67% în 2009, iar la finalul trimestrului anului 2019 de 19,73%. Nivelul creditelor neperformante era de 7,9% în 2009, urcând ulterior și la peste 20%, pe când în noiembrie 2019 acesta era de doar 4,3%. Indicatorul de lichiditate (raportul dintre lichiditatea efectivă și cea necesară) era de 1,38 la final de 2009, față de 2,29 la nivel de septembrie 2019.

Dar hai să vedem concret cum contribuie băncile din România la răzbaterea din această criză.

  1. Băncile sunt printre investitorii care cumpără titluri de stat. Altfel spus, cumpărând aceste titluri, ele finanțează în mod direct deficitul bugetar al țării, deținând cea mai mare pondere a emisiunilor interne de titluri de stat, urmate de fondurile private de pensii (pilon I și II). Într-o altă ordine de idei, băncile asigura fluxul de numerar guvernului pentru susținerea cheltuielilor publice, inclusiv cele canalizate în combaterea crizei COVID19.
  2. Finanțând deficitul bugetar, băncile asigură resurse financiare statului, prin care pot fi implementate diverse programe de susținere a întreprinderilor lovite de către pandemie. Astfel, banii se întorc în economie, nu există un efect de evicțiune (creșterea cheltuielilor publice prin împrumut public sustrage resurse financiare de la finanțarea economiei în domeniul privat). Condiția este ca aceste sume de bani să fie injectate în economie sub umbrela expertizei băncilor, prin linii de finanțare acordate acestora sau/și prin garantarea creditelor acordate. Băncile au un „miros” mult mai bun în ceea ce privește sustenabilitatea afacerilor. De curând a fost lansat programul IMM INVEST, la care participă 22 de bănci finanțatoare. Acestea vor acorda credite/linii de credit pentru investiții în valoare de până la 10 milioane de lei, garantate de stat până la maxim 80%, durata finanțării fiind de până la 72 de luni. Rata dobânzii – Robor la 3 luni +2%/an este subvenționată 100% de la bugetul de stat. Pentru IMM-urile care solicită credite/linii de credit pentru capital de lucru, finanțările pot ajunge până la 5.000.000 lei, garantate până la 80% în cazul întreprinderilor mijlocii și până la 1.000.000 lei, cu garantare de maxim 90%, în cazul întreprinderilor mici și micro. Durata finanţării pentru capital de lucru este de maxim 36 de luni, cu posibilitatea de prelungire pentru încă 36 de luni, rata dobânzii fiind Robor la 3 luni +2,5 %/an. În cazul ambelor tipuri de credite, dobânda, costurile de acordare, monitorizare și administrare a garanțiilor acordate în numele și contul statului vor fi suportate de la bugetul de stat, pana la data de 31.12.2020, cu posibilitate de prelungire.
  3. Normele de prudențialitate întărite după criza anterioară, precum și experiența și expertiza băncilor în domeniul finanțărilor, al analizei bonității clienților și al înțelegerii pragmatice a evoluțiilor macroeconomice și la nivel de domenii de activitate, vor contribui la o alocare eficientă a resurselor financiare în economie, evitând risipa acestora în activități negeneratoare de plus valoare. Cum spuneam mai devreme, băncile au un „miros” mult mai bun în ceea ce privește sustenabilitatea afacerilor.
  4. În ultimii ani, băncile s-au reformat printr-un proces de digitalizare de amploare. Astfel, multe operațiuni bancare pot fi efectuate de la distanță, asigurând continuitatea activității economico-financiare atât a firmelor, cât și a populației. Deschiderea de conturi on-line, aplicarea de cereri de credite, utilizarea aplicațiilor de internet și mobile banking pentru consultarea soldurilor conturilor și pentru transferuri de fonduri nu doar că înlesnesc respectarea regulilor de distanțare socială, dar cresc rapiditatea și fiabilitatea tranzacțiilor bancare în avantajul clienților.
  5. După cum spuneam, plățile online sau cu cardul la comercianți ajută la respectarea regulilor privind distanțarea socială. Evitarea numerarului nu numai că înlesnește o circulație monetară mai eficientă, dar este favorabilă și din punct de vedere sanitar, numerarul putând fi purtător de microbi. Totodată, sunt evitate întârzierile la plata utilităților și a altor debite pe care le au populația și firmele. Astfel, pot fi combătute arieratele în economie din cauza imposibilității fizice de a face plăți prin mijloacele tradiționale de plată. Este de salutat și inițiativa guvernului de a implementa ordinele de plată multiple pentru transferurile din conturile Trezoreriei pentru întreprinderi, înlesnind plata impozitelor și taxelor și asigurând cash flow firmelor care încasează sume prin intermediul acestor conturi. Ar fi de dorit ca derularea acestor operațiuni să fie încurajată de autorități și după această criză, făcând parte din programul mai larg de digitalizare a ANAF.
  6. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2020 asigură acordarea unor facilități pentru creditele acordate de instituții de credit și instituții financiare nebancare anumitor categorii de debitori. Ea vine în sprijinul debitorilor aflați la ananghie ca urmare a crizei COVID19. Până la apariția acestei ordonanțe, băncile au venit cu soluții proprii în acest sens, dovedind solidaritate față de clienții debitori. Ideea este ca eventualele modificări ale acestei ordonanțe să nu inducă hazard moral în rândul debitorilor și să afecteze, astfel, cash-flow-ul băncilor și chiar starea lor de stabilitate, dacă fenomenul ia amploare.
  7. Unele bănci au făcut donații directe pentru susținerea liniei întâi de combatere a coronavirus.

Pentru ca băncile să își poată îndeplini rolul cât mai bine în combaterea crizei COVID și a efectelor acesteia în economie, e nevoi de respectarea unor condiții de către clienți și autorități:

  1. În primul rând, eliminarea riscului legislativ și a pornirilor populiste ale unor grupuri politice.
  2. Hazardul moral și încurajarea populației la neplata ratelor trebuie evitate.
  3. Măsurile administrative, intervenția statului în economie, trebuie făcută utilizând mecanismele pieței, nu substituindu-le. Intervențiile trebuie făcute doar pentru a corecta erorile piețelor.
  4. Orice măsură guvernamentală care implică băncile trebuie luată doar în urma consultării acestora.
  5. Populația și firmele trebuie să privească băncile ca un partener cu care vor depăși solidar această criză. Băncile au arătat deschiderea necesară în acest sens prin diverse inițiative.

Nerespectarea aceste cinci condiții nu va face altceva decât să slăbească veriga ce unește economia financiară și cea reală!

Notă. Bogdan Căpraru este profesor universitar doctor la Universitatea Al. I. Cuza din Iași și membru al Consiliului Fiscal al României. Opiniile exprimate sunt opinii personale ale autorului și nu implică instituțiile cu care acesta este asociat.
Profesor Universitar

Bogdan Căpraru este Profesor Universitar Doctor în cadrul Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași.

Leave a Reply

  • (not be published)