Vânzarea subsidiarei Crédit Agricole din România către Vista Bank, tranzacție care s-a materializat la începutul acestui an, poate fi privită ca un mesaj îngrijorător despre atractivitatea industriei bancare din țara noastră. Faptul că a doua cea mai mare bancă din Europa alege să părăsească o piață în plină dezvoltare nu poate fi un semnal bun, oricum am privi acest lucru.

La debutul crizei financiare din 2008, sistemul bancar local era alcătuit din 43 de bănci. În 2021, România mai numără doar 33 de instituții de credit. Practic, într-un interval destul de restrâns, restructurarea industriei de profil s-a tradus prin dispariția a aproape un sfert dintre actorii unei piețe esențiale pentru dezvoltarea sănătoasă a economiei oricărui stat.

Consolidarea sistemului bancar românesc, despre care vorbim în ultimii ani, nu trebuie privită în mod unilateral ca un aspect pozitiv, mai ales dacă acest proces înseamnă că bănci foarte mari la nivel mondial aleg să părăsească România. În definitiv, cu cât activează mai multe bănci pe o piață, cu atât oferta este mai diversificată și accesibilă pentru clienți. De asemenea, cu cât există mai multe bănci cu experiență și reputație globală într-o țară, cu atât sistemul bancar al acelui stat este considerat mai robust, rezistent la șocuri și atractiv. Toate țările pe care le luăm drept exemplu de dezvoltare au sisteme bancare puternice, care au contribuit decisiv și activ la creșterea nivelului de trai al oamenilor și la prosperitatea afacerilor și a administrațiilor locale.

Asigură România condiții atractive pentru investitorii din domeniul bancar?

Faptul că bănci puternice la nivel mondial nu sunt interesate să investească în România naște invariabil o întrebare esențială: ”Asigură România condiții atractive pentru investitorii din domeniul bancar?”. Experiența ultimilor ani tinde, din punctul meu de vedere, să formuleze mai degrabă un răspuns negativ. Să mă explic. Cadrul legislativ incert și impredictibil din țara noastră este o provocare pentru orice instituție de credit. Industria bancară a fost supusă unui asalt legislativ negativ în ultima perioadă, în 5 ani fiind promovate și discutate peste 50 de inițiative legislative care au sacadat permanent activitatea din domeniul de profil.

Totul a culminat cu celebra ”taxă pe lăcomie”, denumire vădit bășcălioasă și incriminatorie folosită de Guvernul României în decembrie 2018 în proiectul OUG 114. Stigmatizarea intenționată a băncilor a fost utilizată populist, în forma cea mai degradantă, PSD – partidul de guvernământ de atunci – urmărind să-și asigure capital electoral. Sintagma ”taxă pe lăcomie” a șocat întreaga Europă, mai ales că se preconiza că va fi folosită de un stat membru al Uniunii Europene. Chiar dacă presiunile venite din toate direcțiile au făcut ca ”lăcomia” să dispară din lege, taxa a rămas valabilă pentru circa un an de zile.

Presiunea legislativă a fost completată în ultimii ani de atacurile frontale la adresa băncilor venite din partea unor politicieni, care au încurajat în spațiul public propagarea unei imagini negative a sistemului bancar. În aceste condiții, cine ar fi dispus să activeze pe o piață în care impredictibilitatea legislației, tensiunea și discreditarea băncilor sunt realități ce nu pot fi ignorate? În același timp, putem presupune oare că impredictibilitatea legislației, tensiunea și discreditarea băncilor nu fac decât să șubrezească încrederea potențialilor investitori, ținându-i departe de piața locală? Totodată, cât vor mai rezista, în acest climat vitreg, băncile care activează deja în România?

Este necesar să ne punem tot mai des aceste întrebări dacă dorim să urmăm calea țărilor civilizate. Este tot mai evident faptul că atitudinea României în ansamblul ei – de la autorități sau politicieni până la simpli cetățeni – față de industria bancară trebuie să se schimbe. Românii trebuie să înțeleagă, până la urmă, importanța băncilor într-o economie sănătoasă.

Ungaria, cu o populație de două ori mai mică decât România, are 41 de bănci, iar OTP Bank deține circa 2,7% din piața noastră

Diminuarea continuă a numărului de bănci din România, care înseamnă în mod direct și firesc restrângerea ofertei de produse și servicii bancare, ar trebui să-i pună pe gânduri pe specialiști. Exodul băncilor din țara noastră trebuie temperat prin măsuri administrative care să încurajeze investițiile din domeniul de profil. Spre comparație, Belgia, țară care are o populație aproape similară cu cea a României (17,3 milioane de locuitori față de 19,4 milioane de locuitori) dispune de o piața bancară în care activează 85 de instituții de credit, de aproape trei ori mai multe decât la noi.

Bulgaria, o țară cu o populație de circa trei ori mai mică decât a României (7 milioane de locuitori) are 25 de bănci, piața bancară de la sud de Dunăre apropiidu-se practic de dimensiunea industriei de profil autohtone. Ungaria, vecina de la vest, care are o populație de puțin sub 10 milioane de locuitori, dispune de o piață alcătuită din 41 de bănci. Și Cehia stă mult mai bine decât România, în condițiile în care 49 de bănci asigură oferta de produse și servicii bancare pentru o populație de 10,7 milioane de locuitori. În cazul Poloniei, cei 38 milioane de locuitori beneficiază de o piață bancară pe care activează 62 de bănci.

Interesant este faptul că Ungaria (OTP Bank), Bulgaria (TBI Bank) și Polonia (Idea::Bank și Alior Bank) își fac simțită prezența și în România, prin băncile cu acționariat din aceste țări care activează pe piața locală. Cea mai importantă investiție este reprezentată de OTP Bank, care este clasată pe poziția a noua în topul băncilor după nivelul activelor, cu o cotă de circa 2,7%. OTP Bank a achiziționat Millenium Bank și a fost la un pas să cumpere și Banca Românească, subsidiara National Bank of Greece. În continuare, instituția de credit cu acționariat maghiar este dispusă să se implice într-o nouă tranzacție, pentru a-și asigura o poziție tot mai solidă pe piața românească.

Luând exemplul băncii ungurești, poate spera România că va promova un jucător local cu forță în regiune? Banca Transilvania, cea mai mare bancă din țara noastră, se poate transforma într-un răspuns plauzibil, în condițiile în care și-a arătat disponibilitatea de a investi peste hotare, devenind acționar la Victoriabank din Moldova. Nu ar fi chiar imposibil, dacă ne raportăm la faptul că Banca Transilvania a devenit încet-încet un brand bancar care inspiră forță și care a reușit într-un timp relativ scurt să ocupe fotoliul de lider în industria bancară locală, depășind instituții galonate, cum ar fi BCR (Erste Bank), BRD (Groupe Societe Generale), Raiffeisen Bank, UniCredit Bank sau ING Bank.

Polonia are cea mai atractivă piață bancară din regiune, cu investiții ale unor grupuri din Germania, Anglia, SUA sau Spania, pe când România nu se bucură de același interes

În timp ce România pierde an de an bănci care aleg să renunțe la piața locală, Polonia reușește să mențină un interes crescut pentru grupuri bancare de notorietate în lume. Spre exemplu, Millenium Bank, GE Money Bank, Citibank sau Crédit Agricole Bank, bănci care au părăsit sau și-au redus activitatea din România, sunt active în continuare pe piața poloneză. Punctele comune ale celor două sisteme bancare au rămas Groupe Societe Generale, Raiffeisen Bank și ING Bank.

În rest, Polonia pare din altă lume, beneficiind de prezența unor bănci de renume mondial: HSBC Bank (Anglia), Deutsche Bank, Danske Bank și DZ BANK (Germania), Santander Bank (Spania), UBS (Elveția), Nordea Bank (Finlanda), Goldman Sachs Bank și J.P. Morgan (SUA), China Construction Bank și Industrial and Commercial Bank of China (China). Singurul aspect care mai îndulcește situația noastră este faptul că UniCredit Bank are o implicare importantă în România, în timp ce a ieșit de pe piața poloneză încă din 2016.

Nici comparația cu industria bancară din Ungaria nu arată foarte bine pentru noi, vecinii noștri bucurându-se, spre exemplu, de implicarea investitorilor germani de profil, prin Deutsche Bank și Commerzbank. Pe piața maghiară regăsim și numeroși actori cu care suntem obișnuiți și noi: UniCredit Bank, Raiffeisen Bank, ING Bank și Erste Bank (BCR).

Cele 33 de bănci din România au o rețea teritorială de circa 4.700 de agenții. În Belgia, 85 de bănci administrează același număr de unități bancare ca la noi

Statisticile Băncii Naționale a României arată că rețeaua teritorială a celor 33 de bănci este formată din circa 4.700 de agenții, unde activează aproximativ 53.000 de angajați. În Belgia, cele 85 de bănci administrează tot circa 4.700 de unități bancare și au împreună 50.000 de salariați. Până aici, în afară de diferența dată de numărul de bănci, cele două țări par identice. Mai ales că vorbim de două state care au și populații apropiate (19,4 milioane de locuitori/17,3 milioane de locuitori). În esență, asemănările se opresc aici, pentru că Belgia este foarte departe de România atunci când vine vorba despre nivelul incluziunii financiare sau al digitalizării.

Statistic, rețeaua teritorială administrată de băncile din România se apropie de media Uniunii Europene. Potrivit datelor Băncii Mondiale, la nivelul UE, media indicatorului care măsoară câte agenții bancare deservesc 100.000 de locuitori (populație adultă) este de 23,5. În România, măsurătoarea s-a oprit la 23,7 agenții la 100.000 de locuitori (populație adultă).

Acest indicator diferă foarte mult în țările de pe ”bătrânul continent”, în funcție de o serie de aspecte care țin de specificul fiecărui stat, de cultură, de modelul de business sau de impactul digitalizării. Niveluri foarte mici regăsim în țări unde banii cash sunt din ce în ce mai puțin utilizați iar bankingul digital este adoptat de o parte covârșitoare a populației – Norvegia (5,5 agenții la 100.000 de locuitori), Olanda (9,2 ), Letonia (9,7), Germania (11) sau Suedia (16,4). La polul opus se află statele care se pot lăuda cu moștenirea culturală a Imperiului Roman: Franța (34,3), Portugalia (38,2), Italia (38,8) sau Spania (49,7). De notat este că în Bulgaria acest indicator se situează la cel mai ridicat nivel: 57,9 de agenții la 100.000 de locuitori (populație adultă).

Incluziunea financiară, intermedierea financiară sau digitalizarea din România, toate aflate la niveluri critice, pot reprezenta un avantaj colosal, care ar putea contribui la creșterea atractivității industriei bancare locale. În fapt, vorbim despre o piață cu un spațiu de dezvoltare enorm, care poate deveni un magnet pentru investitori dacă ne-am concentra pe ideea de a construi condiții ”prietenoase”.

Editor BankingNews

Project Manager & Editor al publicaţiei online www.BankingNews.ro. Are o experienţă vastă, de peste 20 de ani, în domeniul mass-media. A ocupat, de-a lungul timpului, rolul de editor şi/sau funcţii de conducere în cadrul redacţiilor unor ziare şi reviste, precum "Cronica Română", "România Liberă", "Curierul Naţional", "Independent", "Agenda Construcţiilor" etc. Se simte bine în mediul virtual, unde a dezvoltat numeroase proiecte, fiind fondator sau co-fondator al www.ghiseulbancar.ro, www.banisiafaceri.ro, www.bankingjobs.ro şi www.cafeneauabancara.ro.

Leave a Reply

  • (not be published)