Regimul fiscal al tranzacțiilor cu monede virtuale a fost clarificat, în mare măsură, în România odată cu apariția Legii 30/2019 care, printre altele, reglementează modul de impozitare a veniturilor obținute din astfel de tranzacții. A continuat însă să planeze incertitudinea cu privire la taxarea veniturilor realizate anterior apariției legii menționate, întrucât la momentul respectiv existau încă interpretări potrivit cărora, în lipsa unei reglementări clare și specifice în domeniu, veniturile din tranzacții cu monede virtuale ar trebui considerate neimpozabile. Aceste interpretări, pe care le-am combătut cu argumente solide la începutul anului 2019, au fost recent infirmate și de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ).
Această problematică a fost supusă, de curând, spre soluționare ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu (o interpretare a legislației aplicabile în astfel de cazuri). Deși prin decizia nr. 34 din 24 mai 2021 ÎCCJ a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile (a considerat că nu este necesară o decizie în acest caz, legislația fiind suficient de clară pentru a fi aplicată de orice instanță), este de interes deosebit argumentarea oferită pentru această decizie.
Argumentele ÎCCJ
În interpretarea Curții, Legea 30/2019 nu a fost emisă cu scopul de a acoperi un vid de reglementare, ci pentru a adapta cadrul legislativ existent unui context în care frecvența tranzacțiilor cu criptomonede era în continuă creștere. În plus, instanța susține că legislația anterioară apariției Legii 30/2019 nu exclude încadrarea veniturilor din transferul de monedă virtuală în categoria celor provenind din alte surse, în contextul în care enumerarea veniturilor din această categorie nu era exhaustivă, iar acest tip de venituri nu era inclus în categoria veniturilor neimpozabile, intenția și scopul legiuitorului fiind de a supune impozitării toate veniturile, cu excepția celor considerate neimpozabile. ÎCCJ concluzionează că dispozițiile legale aplicabile înainte de intrarea în vigoare a legii 30/2019 nu sunt lacunare, incomplete sau neclare.
Așadar, argumentarea Curții întărește argumentația publicată la începutul anului 2019 – veniturile obținute de persoanele fizice din tranzacții cu criptomonede înainte de intrarea în vigoare a legii 30/2019 nu erau menționate expres ca fiind neimpozabile în cadrul legislației fiscale aplicabile. Prin urmare, acestea trebuiau să fie supuse impozitului pe venit conform regulilor categoriei de venituri potrivite. Având în vedere că nu existau norme specifice care să includă veniturile din tranzacții cu criptomonede într-o categorie anume a veniturilor impozabile, ele trebuiau considerate venituri impozabile din alte surse chiar și în lipsa unei mențiuni exprese, lista veniturilor din alte surse nefiind limitată de legiuitor.
În concluzie, este de apreciat faptul că se încearcă lămurirea aspectelor fiscale legate de tranzacțiile cu criptomonede, inclusiv în cazul celor derulate în trecut, chiar dacă, în prezent, discuția trebuie axată pe adaptarea legislației la rapiditatea cu care atât monedele virtuale, cât și modalitățile de tranzacționare a acestora se diversifică în practică.
Material de opinie de Raluca Bontaș, Partener, și Cătălin Barbu, Consultant Senior, Servicii Fiscale, Deloitte România
